Urbanism aplicat în orașul post-sovietic

15128-46570

În perioada 29-30 aprilie 2018, AO Oberliht a desfășurat Școala de urbanism aplicat, o instruire de două zile, condusă de urbanistul Sviatoslav Murunov, fondatorul rețelei Centrelor de Urbanism Aplicat, expert în modelarea rețelelor și autorul hărții comunităților urbane. Scopul desfășurării evenimentului a vizat căpătarea unor abilități de comprehensiune și transformare a orașelor post-sovietice, prin prisma felului în care interacționează oamenii aparținând diferitor culturi și sisteme sociale.

Definiția lucrativă a orașului a fost descrisă prin dialogul dintre comunitățile urbane, premisa constituentă a căruia derivă din modificarea pozițiilor grupurilor și/sau persoanelor participante la discuție. Punctul critic al resemnificării spațiului urban și al transformării orașului rezidă din deficitul viziunilor asupra lumii ale înșiși locuitorilor orașului. Pe parcursul evenimentului, Sviatoslav Murunov a explicitat dimensiunile fundamentale care intră în structura orașului, tipurile de culturi care afectează mentalitatea locuitorilor orașului, dar și sistemele sociale care își pun amprenta asupra vieții unui oraș.

Modelul orașului post-sovietic este constituit din 3 straturi: fizic (spații verzi, infrastructură, fenomene naturale ș.a., documentate și arhivate corespunzător), social (locuitorii orașului, domeniile de activitate, grupurile sociale din care fac aceștia parte etc.) și cultural (codurile care determină apartenența la grupuri, relațiile sociale, fluxul ideilor). Comportamentul și activitatea zilnică a locuitorilor unui oraș este determinat de cultura pe care o interiorizează fiecare și prin care se definește. Sviatoslav Murunov a vorbit despre 4 tipuri de culturi care pot caracteriza locuitorii orașelor post-sovietice: cultura țăranului, cultura omului liber, cultura sovietică și cultura globală.

Cultura țăranului definește tipul uman ca parte integrantă a naturii. Acest individ gândește ciclic, în dependență de periodicitatea anului, referindu-se întotdeauna la tradiție și câutând propriul confort. Forma de comunicare este piața sau iarmarocul. Cultura omului liber definește tipul uman ca parte integrantă a unei fabrici. Acest individ gândește în limita propriilor atribuții profesionale, în dependență de sfera lui activitate, preluând schemele de-a gata, riguros constituite de superiori sau transmise de generația anterioară.

Cultura sovietică este un amalgam format din cultura țăranului, împrumutând elemente eroice din cultura greacă, definind tipul uman al eroului. Acest individ își asumă gândirea globală, pierzând din vedere ceea ce se întâmplă în mediul său imediat. Viața lui prezintă un model de acțiune pentru alte persoane, sprijinindu-se pe idealul jertfei personale întru realizarea visului declarat. Cultura globală vizează cuprinderea în propria viziune asupra lumii a înțelesului existenței altor culturi, adică acceptarea valorilor diversității, toleranței, alegerii personale, prin prisma comprehensiunii lumii ca fiind constituită orizontal, în cadrul căreia toți oamenii sunt interesanți și importanți în aceeași măsură.

Unul dintre sistemele sociale întemeiate în cadrul orașului post-sovietic este administrația. Acest sistem presupune prin sine izvorul actelor legislative cu ajutorul cărora se instituie controlul ordinii publice și regulile desfășurării unor activități. Administrația post-sovietică se caracterizează prin acapararea întregii puteri, adică înclinația spre controlul absolut și lipsa flexibilității, a dialogului cu alți actori sociali interesați de problemele asupra cărora se decide. Sistemul administrației post-sovietice se află la etapa actuală într-un deficit al generării ideilor, ceea ce se răsfrânge asupra dezvoltării sustenabile a orașului.

Business-ul este unul dintre factorii de influență majoră asupra dezvoltării orașului. Cultura persoanelor a căror activitate principală este business-ul (cultura țărănească, a omului liber, sovietică sau globală), modul în care aceștia își desfășoară și soluționează problemele legate de investirea și monitorizarea creșterii capitalului, se răsfrânge nemijlocit asupra aspectului general al orașului, printr-o dezvoltare neuniformă, urâțire excesivă a unor zone, desfrișări neargumentate, instalații care nu se încadrează în contextul urbanistic.

Clasa creativă este un actor relativ nou aparținând orașului post-sovietic. Această clasă presupune un contingent de oameni în continuă formare personală și profesională, deținând competențe și experiență pentru realizarea unor proiecte sociale și activități pentru schimbarea orașului și îmbunătățirea calității vieții în oraș. Nemulțumirea clasei creative și obstacolul major în prosperarea acesteia derivă din neadaptarea infrastructurii spațiului public pentru comunicare și dezvoltarea relațiilor sociale. Una dintre premisele schimbării orașului post-sovietic ar trebui să derive din necesitatea constituirii unor spații care să faciliteze cunoașterea reciprocă și reducerea distanței sociale.

Punctul de plecare al tehnologiei proiectării sociale este cunoașterea de sine, prin deconstruirea identității post-sovietice. Conștientizarea motivelor antrenării într-un proiect, pornind de la dezvoltarea unei imagini despre sine și lumea înconjurătoare, domeniile principale asupra cărora ne dorim să intervenim, toate acestea se subsumează necesității conceperii unei viziuni asupra lumii, de care se duce lipsă în spațiul post-sovietic. Pentru a înțelege esența tehnologiei proiectării sociale e necesară înțelegerea naturii umane. Omul este prin sine un sistem dinamic, a cărui identitate fizică și socială se schimbă pe parcursul întregii vieți. Explicitarea propriului rost, conștientizarea funcționării schemei actuale de dezvoltare a unui spațiu, proces sau inițiative în cadrul unui oraș,  este indispensabilă fazei anterioare implicării în cadrul unui proiect.

Tehnologia proiectării sociale este o metodă de soluționare a problemelor orașului prin implicarea tuturor actorilor care sunt afectați de aceste aspecte problematice ale vieții orașului. Definirea identității subiectului implicat în proiectarea socială este importantă, întrucât pasivitatea cetățeanului nu derivă din lipsa puterii și dorinței de acțiune, ci dintr-o conturare slabă a propriei identități orășenești. Definind și delimitând identitatea locuitorului unui oraș de identitatea locuitorului altui oraș, reușim să consolidăm o rețea de cetățeni interesați de soarta și viitorul orașului în care trăiesc, printr-un apel etic la acțiune.

Inițiativele de acțiune trebuie să fie ghidate de principiul implicării și participării tuturor actorilor care sunt afectați de schimbarea socială pe care ne-o dorim. Sviatoslav Murunov a oferit exemplul caracteristic omului de factură sovietică, tipaj care, ca rezultat al impulsului de moment, planifică etapele de dezvoltare a unui proiect, îmbinând ideile împrumutate din domenii aleatorii și fără a crea scheme originale, iese pe arena publică pentru a prezenta soluția salvatoare pentru schimbarea întregului și eșuează în realizarea proiectului său, din cauza greșelii de a uita să se antreneze într-un dialog urban cu toți factorii interesați de subiect.

Proiectarea socială care va avea șanse de succes se realizează prin chestionarea propriului impuls de realizare a unei schimbări, cercetarea motivelor care stau la baza deranjului resimțit, discutarea acestei dorințe de a produce transformări cu alți actori sociali și atragerea mai multor persoane pentru soluționarea problemei sesizate. Următoarea etapă va presupune proiectarea viitorului prin invitarea tuturor părților interesate întru reflectarea colectivă asupra scenariilor posibile de dezvoltare a orașului. Partea indispensabilă a acestor activități este documentarea tuturor ideilor și elaborarea scrisă a planului pentru deschiderea posibilității informării altor oameni fără irosirea unor resurse suplimentare.

Sviatoslav Murunov a descris caracteristicile și funcțiile esențiale ale subiecților implicați în procesul dezvoltării economiei creative. Generatorii sunt profesioniștii antrenați în procesul inventării și producerii sensurilor, a noilor concepții și idei. Problematizatorii sunt cercetătorii care se ocupă cu studierea socială a aspectelor realității, printre care identificăm sociologi, analitici, filosofi, culturologi, totalitatea persoanelor care au abilitatea de a identifica tezele actuale în evoluția și dezvoltarea comunităților unui oraș. Persoanele care obișnuiesc să decidă sau decidenții (în rusă: решатели) sunt cei care-și asumă angajamentul să caute soluțiile, propunând o suită de standarde în baza cărora se pot hotărî pașii de urmat pentru ameliorarea unor situații. Executorii sunt persoanele antrenate în fomarea pieței, fiind implicați în procesul de producere și dezvoltare a tehnologiilor. În procesul constituirii economiei creative mai sunt antrenați producătorii-moderatori (rostul lor e de a concepe proiecte prin acțiunea de a face legături între persoanele competente având viziuni similare pentru dezvoltarea unor idei, care abandonează proiectul în urma constituirii acestuia) și marketologii-metodologiști (persoanele care studiază piața și pot reorienta discuțiile unui grup de inițiativă în direcția în care evoluează așteptările și necesitățile consumatorilor).

Participanții la eveniment au avut posibilitatea să-și aleagă funcțiile pe care și le-ar dori în construirea economiei creative, formând grupuri pentru generarea unor idei de dezvoltare a orașului în care trăiesc. La sfârșitul programului, participanții au constat faptul că realizarea unui proiect urban este un proces complex de reconstituire și resemnificare a propriei identități pentru o mai bună înțelegere de sine, a celorlați și a spațiului pe care-l folosim în comun pentru activitățile pe care le desfășurăm zi de zi.

Text: Cristina Railean

Sursa imagine: http://urbantoronto.ca

Această intrare a fost publicată în Acasă, Cronică, Publicații de cetateniactivi. Pune un semn de carte la legătura permanentă.

Despre cetateniactivi

Proiectul urmărește să dezvolte potențialul de activism al comunităților locale în soluționarea problemelor locale, să le familiarizeze cu procesul desfășurării dialogului cu autoritățile publice locale, să le instruiască în privința organizării unor acțiuni colective la nivel local, municipal sau național, să le ofere instrumentele metodologice și practice de bază (petiții, campanii, principiile colectării de resurse, auto-organizare și lucrul cu mass-media), să le instruiască în privința acțiunii colective directe pentru un acces și oportunități sporite de participare în procesul decizional.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s