Interviu realizat de Ziarul de Gardă cu Tudor Brădăţan, activist, România

641-bradatan-840x420Tudor Brădăţan a făcut studii de licenţă în managementul afacerilor europene, urmând apoi specializări în sociologie şi comunicare la Universitatea Babeş-Bolyai. În 2005 a realizat un stagiu de formare profesională în relaţii publice la Ecole de Commerce din Strasbourg, iar în 2009 a fost profesor asociat pentru cursul Comunicare şi Relaţii Publice la Facultatea de Studii Europene din Cluj-Napoca. De peste 10 ani activează în organizaţii de protecţie a mediului, este membru fondator al reţelei Mining Watch România şi director executiv al platformei de-clic.ro. Recent, la Chişinău, a ţinut atelierul „Planificarea şi organizarea unei campanii”, din cadrul proiectului „Comunităţi active pentru democraţie participativă în oraş”.

— Când ai organizat primele campanii sociale?

— Prima dată am luat contact cu Roşia Montană. Se întâmpla în 2002, eram student la Cluj şi m-am dus la Roşia Montană, împreună cu alţi studenţi, să vedem ce se întâmplă. Am descoperit acolo o companie foarte mare care voia să facă o mină, să alunge oamenii şi să distrugă tot satul. M-am dus în weekend, apoi în weekendul următor. Tot aşa, câteva luni am stat mai mult la Roşia Montană. De atunci am şi început campaniile sociale. Îi ajutam pe localnici să-şi apere casele şi pământurile. Apoi ne-am dat seama că ar trebui să organizăm o mişcare mai mare, la nivel naţional. Am încercat să le facem vocile auzite la nivel de ţară şi dincolo. În 2013, după marile proteste care au avut loc în România pentru salvarea Roşiei Montane, situaţia s-a calmat oarecum. După 10 ani de proteste, ne-am spus să punem ceea ce am învăţat în aplicare, poate chiar să extindem spectrul, ca să nu fie doar cauze de mediu, dar şi cauze sociale. De atunci, campaniile sociale sunt munca mea de zi cu zi.

— Este important felul în care protestăm, felul în care ne prezentăm dezacordul sau spunem ceea ce nu ne mulţumeşte sau ne îngrijorează?

— Sigur, sunt cei care vor să protesteze aruncând pietre, dar mai sunt şi cei care se leagă cu lanţuri de poarta unei instituţii şi cei care protestează paşnic. Noi mereu am fost de părere că protestele cele mai eficiente sunt cele paşnice, calme. Când tu înţelegi că la tine este puterea. Le dăm puterea unor politicieni, dar de fapt puterea este în mâinile noastre, şi dacă noi suntem fermi, hotărâţi, protestăm paşnic şi mărim cercul de susţinători, atunci vom câştiga, în cele din urmă.

— Cât de conştienţi sunt oamenii de puterea pe care o au şi cât de des recurg la ea?

— Prea puţin, din păcate. Şi asta am văzut peste tot în lume. Nu ţine doar de România sau de R. Moldova, de SUA sau de Rusia. Peste tot oamenii nu sunt conştienţi de puterea pe care o au. Da, sunt regimuri în lume unde nu ai voie să spui ce crezi sau, dacă spui prea tare, s-ar putea să nu te mai vadă nimeni a doua zi. Îmi place să cred că, în România, oamenii pot să-şi spună părerile, se pot organiza. Cred că, încet-încet, trebuie să extindem cercul celor care cred în puterea lor. Trebuie să-i tragem din când în când de mânecă pe guvernanţi şi să le spunem: ştiţi, noi suntem, de fapt, cei care avem puterea.

Citiți tot interviul pe site-ul Ziarului de Gardă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s